Scurt studiu asupra ceaiului verde

In acest articol vom aborda urmatoarele subiecte despre ceaiul verde:

  • Legenda, origini si istoria ceaiului verde
  • Mituri referitoare la Ceaiul Verde
  • Cum se pastreaza ceaiul Verde ?
  • Cum si cat timp se infuzeaza ceaiul verde ?
  • Ce fel de apa folosim pentru infuzare si temperatura apei ?
  • Ce alte utilizari are Ceaiul Verde in afara de uzul intern ?
  • Ceaiul Verde: vitamine si minerale. Este Ceaiul Verde un superaliment?
  • Cafeina sau teina?
  • Ceaiul Verde versus Ceaiul Negru
  • Cu lamaie, lapte, miere, zahar?
  • Tipuri de Ceai Verde
  • Ceai Verde: contraindicatii
  • Ceai Verde: interactiuni si atentionari

Legende, origini si istoria Ceaiului Verde

Ceaiul Verde in China

In China, ceaiul verde si-a inceput povestea acum mai bine de 5000 de ani. De atunci s-au descoperit varii forme in care el sa fie prezentat ca si planta miraculoasa, de la pulbere fina, la tabletele din frunze de ceai uscate si presate, la pliculetele sau frunzele uscate de astazi.
Se presupune acum ca acest tip de ceai a fost utilizat in China, inca dinaintea anului 2.737 i.Hr., din vremea marelui imparat Shennong. Conform legendelor chinezesti, insusi imparatul ar fi descoperit intamplator aceasta planta, considerata mai tarziu tamaduitoare de catre cei care o utilizau. Legenda spune ca in timp ce imparatul ardea accidental o ramura de Camelia, planta inrudita cu Camellia Sinensis din care se produce astazi Ceaiul Verde, a fost impresionat de aroma caracteristica raspandita in aer de acea ramurica. El a studiat mai apoi indeaproape acea planta si a descoperit a putea fi utilizata ca planta pentru ceai. Textele spun ca aceasta nu ar fi fost prima planta pe care Imparatul Shen Nong ar fi studiat-o in detaliu, ci a descoperit proprietati vindecatoare ale inca altor sute de specii de plante salbatice, reusind astfel sa vindece peste 100 de boli diferite cu ajutorul lor.
Imparatul Shen Nong este considerat astazi parintele medicinei Chinezesti, al ceramicii si al agriculturii Chinezesti, si este cunoscut drept un astronom si muzician de seama al vremurilor sale, pe langa aprecierea de mare conducator al Chinei.
La inceputurile sale, Ceaiul Verde a fost utilizat ca produs de lux, doar de catre cei apartinand paturii superioare, bogate a Chinei acelor vremuri, raspandindu-se destul de greu apoi si printre cei mai saraci, marea masa populara a Chinei. 
In timpul Imparatului Sen, 59 i.Hr., apare prima carte scrisa despre cumpararea si prepararea ceaiului, text din care reiese faptul ca ceaiul verde nu era doar un aliment foarte utilizat in ritualurile de masa de zi cu zi ale poporului chinez, ci el reprezenta si un produs comercial foarte valoros al timpului.
In timpul Dinastiei Han (206 i.Hr – 220 d.Hr) consumul de ceai Verde ia amploare considerabil si tot in aceasta perioada se consemneaza cum un calugar buddhist ii prescrie Imparatului ceai verde impotriva durerilor de cap. 
Incepand cu secolul IV d.Hr. consemnarile referitoare la Ceaiul Verde ca si planta vindecatoare sunt din ce in ce mai dese.
Tot atunci si mai cu seama in timpul Dinastiei Tang (618-907 d.Hr.), perioada foarte prospera din istoria Chinei, se raspandeste in intreaga China cultura Ceaiului Verde, si este scrisa si prima „Biblie” a Ceaiului Verde. Este o carte scrisa exclusiv despre acest ceai, si trateaza subiecte precum Istoria Ceaiului Verde, producerea corecta a lui, prepararea si consumul Ceaiului Verde. Autorul acestei carti insista foarte clar asupra faptului ca in cazul in care nu este respectata intocmai doar una dintre conditiile optime de insamantare, plantare, depozitare, preparare, calitatea bauturii este grav afectata.
Tot in aceasta perioada, popularitatea in continua crestere a plantei atrage dupa sine si introducerea de catre Imparatul T’ai Tsung pentru prima data a unei taxe inedite: taxa speciala pentru ceai.
Incepand cu secolul 4-5 d.Hr. sunt consemnate varii modalitati de pastrare si preparare / consum a Ceaiului Verde.
Astfel ca, in timpul dinastiei Tang, Ceaiul Verde era pastrat sub forma de „tablete” sau „prajiturele” de ceai. Aceste tablete nu erau de fapt altceva decat frunze de Ceai Verde preparate minutios dupa un procedeu foarte bine cunoscut si in detaliu documentat de catre chinezii eruditi, si presate in forme speciale patrate sau dreptunghiulare, apoi lasate sa se usuce. In momentul folosirii erau indepartate formele.
Mai apoi, in timpul Dinastiei Song (960 – 1279 d.Hr.), forma de pastrare si comercializare a Ceaiului Verde era pulberea fina. Aceasta era obtinuta prin macinarea frunzelor de Ceai Verde in mori de piatra.
Mai tarziu insa, in timpul dominatiei mongole, din secolul 13 d.Chr, era preferat consumul frunzelor mai mari de Ceai Verde, asa incat era utilizat ca in vremurile vechi, gatindu-se impreuna cu alte ingrediente precum laptele, orezul, cojile de fructe, ceapa etc. 
Incepand cu Dinastia Ming (1368 – 1644 d.Hr.) s-a dezvoltat din ce in ce mai mult forma actuala de infuzare a frunzelor intregi de ceai.
Acest lucru a fost posibil odata cu utilizarea unor recipiente din materiale mai rezistente in care sa se pastreze frunzele intregi pentru perioade de timp mai indelungate (portelanul si ceramica).
In anul 2006 cei mai mari producatori si exportatori ai lumii de ceai verde erau: China, Japonia si Vietnam, insa China este de departe principalul producator de Ceai Verde al lumii si la ora actuala.

Ceaiul Verde in Japonia

Originea culturii ceaiului Verde in Japonia se leaga foarte strans de istoria lui in China, caci el a inceput sa fie cunoscut si in Japonia in timpul dinastiei Tang, perioada in care din ce in ce mai multi delegati japonezi vizitau China. Cu timpul, din ce in ce mai multi calugari intrau in China si participau pentru perioade mai indelungate la studii, luand parte la ceremonialurile legate de Ceaiul Verde chiar la el acasa. Astfel, curand, el patrunde din China in Japonia, prin intermediul acestor delegati si cursanti, urmand ca la scurta vreme, sa fie organizate din ce in ce mai multe ceremonialuri si ritualuri ce implicau in vreun fel sau altul consumul de ceai verde provenit din China.
Primele seminte de Ceai Verde par conform literaturii de specialitate a fi patruns in Japonia in perioada 794-1185 d.Hr. Acestea ar fi fost plantate intr-una din primele gradini de ceai verde ale Japoniei, undeva in sudul tarii. Totusi, se mentioneaza in acelasi timp si existenta chiar mai timpurie a unor gradini de Camellia Sinensis, crescute salbatic in regiunile montane ale Japoniei. Din aceste culturi salbatice se foloseau plantele chiar ca infuzie pentru ceai.
In literatura nipona, primele mentionari referitoare la Ceaiul Verde se inregistreaza in jurul anului 815 d.Hr.
Comparativ cu modul de preparare din zilele noastre, niponii vremurilor respective fierbeau frunzele proaspete sau sub forma de „tableta” de ceai impreuna cu alte ingrediente intr-un ceaun special cu apa. Procedeul de obtinere a tabletelor sau „prajiturelelor” de ceai provenea tot din China: mai intai frunzele se lasau la abur, apoi erau zdrobite intr-o piua, urmand sa fie presate in final in formele de tableta.
Aceasta forma permitea pastrarea pentru un timp mai indelungat spre deosebire de frunzele proaspete, fiind si mult mai usor de utilizat, datorita portionarii lor exacte.
Pana in secolul 12 d.Hr. insa exista extrem de putine mentionari legate de consumul de ceai verde in Japonia, cel mai probabil datorita intreruperii legaturilor diplomatice intre cele doua tari, China si Japonia. In China intre timp, ceaiul se consuma sub forma de pulbere fina, prelucrarea acestuia necesitand alte ustensile si procedee, iar aceste noi ritualuri de productie si consum patrund inclusiv pe teritoriul Japoniei.
Acum este si momentul in care se extind plantatiile de Ceai Verde in intreaga Japonie, mai cu seama se cultiva intr-o prima etapa in preajma templelor, cu destinatia nobili si paturile sociale foarte instarite, ca mai apoi treptat sa se raspandeasca in intreg teritoriul nipon, pentru uzul intregii populatii.
Cea mai apreciata cultura de ceai verde a vremurilor din punct de vedere calitativ era regiunea Uji, unde insusi Shogun-ul Ashikaga Yoshimitsu (1358-1408 d.Hr.) detinea 6 gradini plantate exclusiv cu Camellia Sinensis, si din a caror productie folosea el insusi de-a lungul intregului an.
Regiunea Uji a ramas pana in ziua de astazi una dintre cele mai apreciate regiuni de provenienta a Ceaiului Verde, datorita traditiei indelungate, a condiitiilor optime pentru producerea, pastrarea si datorita calitatii deosebite a Ceaiului rezultat.
In anul 1738 d.Hr. Nagatani Soen descopera un nou procedeu de prelucrare a frunzelor de ceai verde, procedeu pe care il denumeste Metoda Uji. Aceasta metoda revolutionara consta in rularea frunzelor de ceai imediat dupa culegerea si dupa mentinerea lor la abur fierbinte. Este o descoperire care permite inhibarea procesului de oxidare in timp a frunzei de ceai, in timp ce se pastreaza cantitatea optima de componente active importante pe care le contine. 
Metoda a fost rafinata de-a lungul timpului, si se pastreaza si in ziua de astazi.
Incepand cu anul 1858, industria producatoare de ceai in Japonia ia si mai mare amploare datorita deschiderii porturilor comerciale nipone (Nagasaki, Yokohama, Hakodate) si a maririi cantitatilor de export destinate pietelor vestice. 
Odata cu semnarea tratatelor de prietenie si comert - sub conducerea lui Shogun Tokugawa Iesada - intre Japonia si Statele Unite ale Americii, productia si exportul de ceai verde capata noi conotatii. Urmeaza semnarea contractelor cu Olanda, Rusia, Marea Britanie si Franta.
Impreuna cu matasea, Ceaiul Verde ajunge sa fie unul dintre cele mai importante produse de export ale Japoniei. Doar in anul 1859 Japonia exporta cca. 181 de tone de ceai catre Vest.
Secolul 19 aduce cu sine schimbari majore in ce priveste productia si exportul Ceaiului Verde nipon, mai cu seama datorita industrializarii, a aparitiei a din ce in ce mai multor mijloace si ustensile moderne, automatizate, de producere a lui in masa. 
Acest progres a permis nu doar producerea lui in cantitati mult mai mari si distribuirea lui in cat mai multe tari ale lumii, ci si rafinarea proceselor de productie si pastrare, astfel incat nici calitatea si reputatia diverselor zone din care ceaiul provine sa nu aiba de suferit.
Astazi Ceaiul Verde exista datorita cererii in piata din ce in ce mai mari, diverse sortimente de ceai care sa acopere nevoi din ce in ce mai vaeriate si mai complexe. Ceaiul verde este utilizat nu doar ca atare, ci el reprezinta un ingredient de baza intr-o paleta foarte larga de produse de consum larg, de la prajituri si alimente de tot felul, la produse cosmetice, bauturi, sau chiar ca si componenta in diverse materiale precum cele destinate producerii sticlelor de plastic, anumitor tipuri de cartoane sau doze.

Ceaiul Verde: mituri

Desi de-a lungul timpului beneficiile consumului de ceai verde au fost documentate de catre mai multe personalitati ale istoriei preocupate de domeniul vindecarii holistice a omului, si care au supus esantioane de subiecti anumitor verificari in urma consumului constant de infuzie din aceasta planta considerata inca de acum 5000 de ani in Asia drept miraculoasa, nu exista studii si dovezi stiintifice amanuntite care sa ateste veridicitatea informatiilor ce se vehiculeaza drept efecte benefice impotriva unor boli specifice, precum cancerul, boli ale inimii, boli ale oaselor sau boli neuropsihice.
Cel mult, Ceaiul Verde poate fi considerat un adjuvant atunci cand iti propui un anumit obiectiv legat de sanatatea personala, insa este esential si necesar a fi mentionat faptul ca ceaiul, ca si orice alt supliment nutritiv dealtfel, trebuie consumat numai dupa ce in prealabil te-ai consultat impreuna cu medicul tau curant sau cu un medic specialist in nutritie si/sau farmacie.
Ca orice alt aliment sau planta, si ceaiul verde poate fi considerat super aliment sau otrava in functie de scopul, cantitatile si modul in care el este consumat de catre fiecare persoana in parte, fiecare organism fiind unic si reactionand specific la diversi factori externi. 
Pentru orice detalii referitoare la precautii te rugam sa consulti sectiunile speciale referitoare la atentionari si contraindicatii in ceea ce priveste consumul ceaiului de sine statator sau in cobinatie cu alte medicamente sau substante, si aminteste-ti mai apoi sa te consulti si cu un specialist. 
Informatiile prezentate aici sunt de actualitate si sunt permanent verificate, facand referire acolo unde este cazul si la sursa sau sursele provenientei lor, insa ele nu pot inlocui sfatul medicului sau farmacistului tau.
Asadar, fie ca iti doresti sa slabesti rapid, sa obtii reducerea nivelului colesterolului din sange, sa optimizezi activitatea cardiaca sau sa vindeci cancerul, sa tii in frau diabetul, ceaiul verde nu este un panaceu universal si sub nicio forma nu inlocuieste medicamentatia prescrisa de medicul care te supravegheaza. 
In cazul in care renunti la tratamentul recomandat de medic in favoarea consumului de ceai verde prin prisma beneficiilor gasite la acesta din urma, este considerata o decizie luata pe proprie raspundere si site-ul laboratorulnaturii.ro, respectiv compania Laboratorul Naturii SRL nu este responsabila pentru consecintele ce ar putea aparea ca urmare a deciziilor tale.

Cum se pastreaza ceaiul verde ?

Pentru reusita unei preparari corecte a Ceaiului Verde, este necesar in primul rand sa achizitionezi o cantitate de ceai cat mai proaspat. Mai apoi, o depozitare si pastrare in conditii optime a ceaiului verde este esentiala si decisiva in privinta calitatii gustului sau, si a efectelor benefice pe care le are asupra organismului.
In comparatie cu ceaiurile fermentate, precum Oolong sau Ceaiul Negru, cel verde este semnificativ mai sensibil si se deterioreaza mult mai rapid in aspecte ce privesc gustul, calitatea si efectele, in situatia in care nu este depozitat corect.
Indicat este sa achizitionezi ceai verde care sa fie in ambalajul sau recipientul original, vidat, sigilat si neexpus la aer si lumina. In acest sens, ambalajele din hartie subtire sau foliile subtiri sunt contraindicate pentru a pastra proaspat si in bune conditii ceaiul verde. La depozitare, chiar daca recipientul in care se afla ceaiul nu a fost inca desigilat, este indicat ca el sa fie pastrat intr-un spatiu ferit de caldura si razele directe ale soarelui. Din momentul deschiderii, recipientul trebuie sa stea intr-un loc lipsit de umiditate si la o temperatura constanta (insa nu mai mult de 31 de grade Celsius), precum si ferit de mirosuri foarte pregnante.
In cazul in care este pastrat in recipientul original, acesta este valabil in general pana la 3 ani de la cultivare. Dupa ce a fost deschis, se recomanda a se consuma intr-un interval de pana la 4 luni de la deschidere.

Cum si cat timp se infuzeaza ceaiul verde ?

Cat timp de infuzare este recomandat in cazul Ceaiului Verde pentru a-si demonstra calitatile benefice pentru sanatatea noastra? 
Regula de aur in ce priveste timpul de infuzare a ceaiului verde este data de cifra 2, asta inseamna ca el trebuie lasat la infuzat exact 2 minute. Exceptie fac ceaiurile verzi foarte proaspete, delicate, caz in care se recomanda infuzarea pentru 90 de secunde.
La ce interval de timp de infuzare efectul ceaiului verde este unul stimulant si la ce interval unul calmant?
In ce priveste acest subiect, exista multe persoane care declara ca nu pot consuma ceai verde seara datorita continutului foarte mare de teina, care agita/excita sistemul nervos si impiedica obtinerea unui somn linistit peste noapte. Recomandarea in acest caz, in care se doreste diminuarea continutului de teina la fiecare ceasca, este de reducere a timpului de infuzare la un minut sau chiar si mult sub un minut (40 de secunde, spre exemplu). 
Mai jos este reprezentat un tabel ce contine conform World Tea Association, recomandarile de servire a diverselor tipuri de ceai verde:
 

Sursa: World Tea Association

Ce fel de apa folosim si la ce temperatira infuzam ceaiul verde ?

Calitatea apei impreuna cu temperatura ei si cu timpul de infuzare sunt variabile si reprezinta factori importanti, care determina gustul, aroma olfactiva si efectele benefice ale oricarei infuzii cu ceai verde. 
Ca regula generala, se recomanda ca temperatura apei de infuzare sa fie cu atat mai mica cu cat creste calitatea tipului de ceai ales, spre exemplu, in cazul in care ai ales un ceai Gyokuro sau Sencha de foarte buna calitate, ideala este o temperatura de infuzare de 60 de grade Celsius, poate chiar 55 de grade Celsius.
In ce priveste calitatea apei, japonezii recomanda utilizarea apei proaspete de izvor, insa in lipsa acesteia, preferabil este sa utilizam apa plata, alcalina si dedurizata, la temperaturile indicate de catre producator pentru fiecare tip de ceai in parte.
Apa minerala poate fi si ea o optiune, insa datorita aportului de Calciu si Magneziu cu care vine acest tip de apa, creste implicit si duritatea ei si se modifica bunaoara proprietatile infuziei de ceai verde rezultate.

Comparatie intre ceaiul verde si ceaiul negru

Ceaiul Verde este mult mai popular in lumea Asiatica, iar cel negru este mai uzitat in lumea vestica. Intr-o societate preocupata din ce in ce mai mult de sanatatea personala, ceaiul verde devine si el insa din ce in ce mai cunoscut si in tari precum Marea Britanie sau America, iar intrebarile referitoare la avantajele unui tip de ceai in favoarea celuialt tip de ceai nu intarzie sa apara. 
Asa cum dezbateam si intr-o sectiune anterioara de articol, diferenta esentiala intre cele doua tipuri de ceai (ele provenind din aceeasi planta Camellia Sinensis) este modalitatea de prelucrare dupa ce frunzele au fost culese. Astfel ca, frunzele destinate productiei de ceai negru sunt supuse unui proces de fermentare, spre deosebire de cele care vor face parte din esantionul pentru producerea ceaiului verde, care trebuie procesate in maximum 2 ore de la momentul culegerii, pentru a nu interveni procesul de fermentare.
 
Patru dintre diferentele esentiale pentru care ai putea sa alegi ceaiul verde in favoarea celui negru sunt asadar:
 
  1. Cantitate mai redusa de teina – ambele tipuri de ceai au un continut mai scazut de cafeina comparabil cu sucurile acidulate sau cafeaua, insa ceaiul verde este cel mai sarac in ce priveste acest constituent. Se vehiculeaza bunaoara in literatura de specialitate ca nivelul de teina continut in ceaiul verde ar fi la jumatate fata de cel din ceaiul negru.
  2. Mai multi antioxidanti – probabil ca ai auzit adesea recomandarile medicilor nutritionisti de a consuma cat mai multe fructe si legume proaspete, pentru a profita de antioxidantii pe care acestea ii contin. Multumita faptului ca frunzele de ceai verde nu au trecut printr-un proces amplu de fermentare, avantajul acestora este ca ele contin cantitati importante de antioxidanti, care ne ajuta sa ne mentinem in forma zi de zi.
  3. Mai putine pete – din cauza culorii inchise foarte pregnante a infuziei de ceai negru, similar cafelei, riscurile de a dezvolta la suprafata smaltului dentar o pelicula fina de culoare maronie sunt semnificative, lucru care nu se intampla si in cazul ceaiului verde. Asadar, evita vizitele la stomatolog pentru proceduri costisitoare de albire a dintilor consumand cu preponderenta infuzii de ceai verde!
  4. Gustul – un aspect extrem de subiectiv, motiv pentru care cel mai probabil majoritatea populatiei vestice a globului prefera sa consume ceai negru, insa gustul proaspat si usor astringent al ceaiului verde combinat cu cele trei avantaje prezentate mai sus, l-ar putea pozitiona in top in urmatorii ani in consumul global. Singura problema ramane livrarea cat mai usoara si rapida din Asia catre Vest, pentru a putea fi consumat proaspat, conform recomandarilor din literatura de specialitate. 

Ce alte utilizari are Ceaiul Verde in afara de uzul intern ?

In vreme ce consumul intern s-a raspandit destul de mult in ultimele secole atat in Europa cat si Statele Unite ale Americii, nici industria producatoare de obiecte de uz extern nu a stagnat, descoperindu-se asadar varii forme si modalitati de utilizare a ceaiului verde, multumita proprietatilor sale antioxidante si antibacteriene.
 
Iata trei dintre cele mai uzitate moduri alternative de folosire a ceaiului verde: 
 
  1. Putere de colorare – utilizarea pudrei din ceai verde pentru a colora hainele sau esarfele din matase este o practica foarte straveche chinezeasca si japoneza, care s-a pastrat pana in zilele noastre. Materialul care se doreste imprimat este infasurat in diverse moduri, apoi scufundat in apa fiarta in care a fost introdusa o cantitate de pudra de ceai, si ramane scufundat pana capata culoarea dorita de client. Ultima etapa este cea de uscare. Acest procedeu ramane o metoda foarte ieftina, usoara si ecologica de vopsire a materialelor textile pentru varii destinatii din industria modei.
  2. Absorbant de mirosuri – o alta proprietate miraculoasa a ceaiului verde este aceea de a combate anumite odoruri casnice comune. Asa ca, in cazul in care spatiul interior al frigiderului tau incepe sa miroasa ciudat, o solutie foarte la indemana si prietenoasa pentru mediu este sa introduci cateva frunze de ceai verde intr-un saculet din panza subtire si sa il lasi in frigider pentru a neutraliza diversele arome neplacute. In acelasi mod, cateva frunze de ceai verde frecate usor de suprafata tocatorului indeparteaza mirosul de alimente, ramas impregnat in materialul tocatorului.
  3. Calitati antibacteriene – multumita acestor proprietati, ceaiul verde poate fi intrebuintat in tratarea infectiilor pielii, ca si dezinfectant usor si pentru calmarea diverselor senzatii precum cea de mancarime sau usturime. Desi este necesara confirmarea acestor ipoteze si din partea comunitatii medicale, se vehiculeaza ca utilizarea ceaiului verde poate ajuta si in cazul tratarii acneei

Cafeina sau teina?

Cafeina si teina sunt cunoscute pentru efectele lor excitante pentru sistemul nervos. Totusi, aceste efecte sunt diferite in cazul ceaiului, spre deosebire de cafea. Pentru a fi mai exacti, cafeaua agita, iar ceaiul stimuleaza.
Efectul teinei este dat de polifenolii continuti in frunza de ceai, motiv pentru care teina este eliberata treptat si continuu in sange, pe parcursul a 6-8 ore de la consum. Cafeina pe de alta parte patrunde foarte rapid in sange, inregistrand un varf maxim in intensitate si pastrandu-si efectul pentru maximum 2-3 ore, dupa care intervine senzatia de oboseala.
Cum ramane cu ceaiurile care nu contin teina?
In cazul acestora, teina este eliminata printr-un proces chimic, motiv pentru care toate calitatile infuziei de ceai respectiva sufera modificari. Exista totusi si metode naturale de a mai elimina din teina continuta in frunzele de ceai verde: infuzarile multiple. La a doua sau a treia infuzare a aceleiasi cantitati de ceai obtineti o bautura cu un continut mai mic de teina, cu un gust mai putin aromat, insa neinfluentat de procesatori chimici.
Iar pentru cei care nu tolereaza deloc teina, exista celelalte sortimente de ceai: din plante medicinale, fructe, rooibos, etc.

Ceaiul Verde: vitamine si minerale. Este Ceaiul Verde un superaliment sau un super-supliment nutritiv?

Fara discutie, din cele patru sortimente originale de ceai produse din Camellia Sinensis, cele mai populare sunt ceaiul verde (mai familiar in Asia) si ceaiul negru (mai familiar in America). Continand foarte multi antioxidanti, avand proprietati antibacteriene insemnate si un gust proaspat indiscutabil, ceaiul verde prezinta multe alte beneficii pentru sanatate de necontestat.
Si asta datorita faptului ca el nu este doar o simpla bautura, ci este un adevarat cocktail de vitamine si minerale. Cantitatea si tipul de vitamine continute de fiecare varietate de ceai in parte depinde foarte mult de provenienta culturii respective, insa exista cateva vitamine care sunt prezente in orice frunza de ceai verde. 
Si daca tot am amintit despre compozitia sa, sa vedem care ar fi cele mai importante componente nutritive din frunza de ceai verde:
Vitamina A - cunoscuta pentru capacitatea sa de a sustine o buna functionare a pielii, a vederii si a dintilor. Tot vitamina A este si cea responsabila cu producerea de antioxidanti care distrug radicalii liberi din sange.
Vitamina B1 – are rolul de a stabiliza din punct de vedere mintal, astfel incat starile emotionale sunt determinate si de prezenta si nivelul acestei vitamine in organism. Vitamina B1 este responsabila si cu functionarea optima a inimii si a muschilor.
Vitamina B2 – de ea depinde productia de celule rosii in sange si de cresterea organismului. B2 este si cea care previne impotriva leziunilor de piele.
Vitamina C – vedeta in lumea vitaminelor, ea tine la distanta infectiile, intareste peretii vaselor de sange, neutralizeaza radicalii liberi.
Vitamina E – pastreaza pielea sanatoasa si previne imbatranirea organismului, si ajuta la functionarea corecta a musculaturii, sistemului osos si a inimii. Vitamina E are si functia de a preveni bolile degenerative.
In acelasi mod, continutul si cantitatea de minerale difera de la un tip de ceai la altul, insa trei dintre minerale sunt prezente mereu in compozitia frunzelor de ceai verde:
Mangan – manganul este cel care favorizeaza si sustine metabolismul grasimilor si al proteinelor in organism, precum si productia de cartilagiu
Potasiu – un individ care are un nivel de potasiu necorespunzator in organism poate experimenta diverse stari, simptome sau senzatii, precum insomnie, oboseala, acnee, ritm cardiac neregulat. Regleaza presiunea arteriala, motiv pentru care el reprezinta un mineral foarte important pentru om.
Fluor – majoritatea dintre noi stim ca fluor-ul este mineralul ce determina intarirea smaltului dentar, impiedicand astfel deteriorarea si in ultima instanta caderea dintilor.
Datorita faptului ca orice buchet de ceai verde contine toate aceste elemente chimice, el poate fi considerat un supliment nutritiv, si consumat rational si sub indrumarea indeaproape a unui medic curant sau a unui medic nutritionist, el poate fi considerat si un superaliment, insa niciodata consumul de ceai verde nu inlocuieste o dieta bogata si echilibrata si nu presupune renuntarea la modul natural de alimentare a organismului. Pentru alte detalii importante referitoare la acest subiect te rugam sa consulti si sectiunea Mituri referitoare la Ceaiul Verde.

Cu lamaie, lapte, miere, zahar?

Inca incepand cu secolul 7 d.Hr., insusi „tatal ceaiului verde”, Lu Yu, recomanda, in prima carte ce relata istoria detaliata a ceaiului verde Cha Ching, infuzarea lui si consumul fara aditivi: miere, arome, zahar, etc.

Era o indicatie menita sa atentioneze nu doar asupra aspectelor legate de schimbarea aromei si a gustului, ci si asupra elementelor importante legate de efectele benefice ale consumului de ceai verde.

In cazul in care nu intereseaza deloc aspectele legate de absorbtia corecta a nutrientilor din frunza de ceai, laptele, mierea si zaharul, precum si lamaia pot fi adaugate dupa preferinte in infuzia de ceai verde, pentru obtinerea unui gust deosebit.

Tipuri de Ceai Verde

Iata cateva dintre cele mai fine varietati de ceai verde:
 
Dragonwell (China) – cel mai fin sortiment de ceai Dragonwell, acesta a fost supranumit Qing Ming, dupa denumirea festivalului chinezesc al primaverii, ce are loc in fiecare an, la inceput de Aprilie
Chun Mee (China) – in traducere libera, denumirea acestui ceai ar insemna „Sprancene Pretioase”; el este cultivat in provincia Yunnan. Infuzat, rezulta o bautura de culoarea chihlimbarului, cu o aroma fina de prune dulci.
Sencha (China,Japonia) – aproximativ trei sferturi din productia de ceai verde nipona o reprezinta ceaiul Sencha. Fiind rezultat din frunze de foarte buna calitate, si avand o aroma dulce, adeseori este considerat „ceaiul oaspetilor”, fiind oferit cu ocazii speciale, atunci cand familia primeste musafiri.
Bancha (China, Japonia) - este cules incepand cu a 3-a recolta (din primele 2 recolte se obtine Sencha) pana toamna tarziu.
Gyokuro (Japonia) – cel mai bun ceai de origine japoneza, din punct de vedere calitativ, datorita procesului complex de crestere si recoltare a plantei. Aceste procedee delicate si care necesita mai multa atentie participa la maturizarea plantei, potentandu-i calitatile curative, aroma si gustul, rezultand astfel o frunza de o culoare verde foarte intensa si foarte dulce in comparatie cu alte tipuri de ceai verde.

Ceaiul verde: Contraindicatii si Interactiuni

Indiferent de starea de sanatate, varsta, sex sau alte conditii temporare sau permanente, precum lipsa anumitor substante in organism, sarcina, afectiuni psihice sau motorii, NU consuma ceai verde in exces! Este recomandata consumarea a maxim 4 cani de ceai verde pe zi. Consumul excesiv de ceai verde poate cauza deficente de absorbtie a fierului in organism. Pentru mai multe informatii despre aceasta accesati urmatorul link: Studiu clinic asupra deficientei de fier cauzate de consumul excesiv de ceai verde (este in limba engleza).
Orice este consumat in exces este daunator organismului, indiferent de ce ai citit sau ai primit ca recomandare din partea familiei sau a prietenilor!
In mod si mai specific, nu consuma ceai verde atunci cand:
  • Esti insarcinata
  • Alaptezi
  • Suferi de afectiuni cardiovasculare, afectiuni ale oaselor (osteoporoza), afectiuni ale stomacului (ulcer), afectiuni renale sau afectiuni psihice (anxietate, etc)
  • Ai o forma de hepatita virala
  • Esti sub orice tratament medicamentos
In cazul in care folosesti unul dintre urmatoarele medicamente sau proceduri medicale, este recomandat sa intrerupi imediat consumul de ceai verde sau sa nu il consumi (inclusiv orice forma de supliment nutritiv care contine compusi activi din structura ceaiului verde):
  • Adenozina – substanta ce stabilizeaza si regularizeaza ritmul cardiac
  • Antibiotice
  • Benzodiazepine – teina continuta in ceaiul verde ar reduce efectul sedativ al medicamentelor folosite ca tratament pentru anxietate
  • Propanolol, Metoprolol – medicamente utilizate pentru tratamentul bolilor de inima si pentru scaderea presiunii arteriale
  • Anticoagulante – inclusiv aspirina
  • Chimioterapie
  • Clozapina
  • Efedrina
  • Litiu
  • Contraceptivele orale
  • Phenylpropanolamina
Cu siguranta medicul de familie sau medicul specialist curant iti va da informatii mai detaliate despre contraindicatiile si interactiunile mentionate anterior.