Iubim ceaiul negru si il savuram in fiecare zi. Dar cati dintre noi stiu ce este cu adevarat ceaiul negru?

In acest articol vom incerca sa dam raspuns la intrebarea: "Ce este ceaiul negru?" si sa va oferim informatii interesante si inedite despre aceasta minunatie oferita de natura. 

Vom oferi informatii despre urmatoare subiecte:

  • Ce este oxidarea in cazul frunzelor de ceai negru?
  • Clasificarea ceaiurilor in functie de modul de procesare
  • Ce este de fapt ceaiul negru?
  • Tipuri de ceai negru
  • Clase de ceai negru
  • Istoria Ceaiului Negru
  • Cinci modalitati ideale de a depozita ceaiul negru (in cazul in care nu dispui de mijloacele de depozitare prezentate aici – vezi Ceaiul Verde)
  • Moduri sau momente nesanatoase de a bea ceai negru, care trebuie sa fie evitate 
  • Cele mai faimoase teritorii producatoare de ceai negru in China

Ce este oxidarea in cazul frunzelor de ceai negru?

Oxidarea se refera la o serie de reactii chimice care conduc la rumenirea frunzelor de ceai si producerea de compusi care confera aroma olfactiva si gust diferite in ceaiurile finite. In functie de tipul de ceai pe care ni-l dorim, oxidarea este fie impiedicata in totalitate, ori initiata in mod deliberat, controlata atent si mai apoi oprita.
 
Producatorii de ceai folosesc metode speciale pentru a initia, stabiliza sau chiar preveni oxidarea, cu scopul de a produce diferite tipuri de ceai.
 

Initiere

Procesul de oxidare incepe atunci cand peretii celulelor frunzei de ceai incep sa se deterioreze. Pentru a realiza deteriorarea celulelor, producatorii de ceai macereaza, ruleaza sau rostogolesc cu ajutorul unui tambur frunzele de ceai, pentru a initia in mod intentionat procesul de oxidare. Macerarea este cea mai rapida cale la oxidare completa, deoarece frunzele sunt, ei bine ... macerate, proces care expune mult mai mult din partea interioara a frunzelor la oxigen, ceea ce rezulta intr-un amestec mai mare de substante chimice, care actioneaza asupra frunzei de ceai. Macerarea este utilizata in mod obisnuit in metodele de productie in masa. In timpul rularii rezulta o oxidare mult mai lenta si blanda si se realizeaza de obicei cu ajutorul unei mese de rulare sau manual. Rostogolirea este un mod chiar mai bland de initiere a oxidarii si se realizeaza cu ajutorul unor tamburi (cilindri) de mari dimensiuni, in interiorul carora sunt rostogolite frunzele, sau manual, prin scuturarea frunzelor de la inaltime mica. Indiferent de metoda de initiere, este necesara acordarea unei atentii deosebite acestui prim pas in procesarea frunzelor de ceai, pentru a preveni prelucrarea inegala a cantitatii de ceai ce se doreste obtinuta in final, si deci o calitate scazuta a ceaiului rezultat. 
 

Control

Controlul oxidarii este mentinut prin introducerea in timp a unei cantitati de aer cald, umed, bogat in oxygen, in masa totala de ceai ce se doreste a fi obtinuta. Masura in care oxidarea este permisa de-a lungul intregului proces de prelucrare are un efect uimitor asupra ceaiului finit. Oxidarea are loc cel mai bine intre 27-30oC si este incetinita, aproape oprita, la 60-66oC. Astfel, atunci cand producatorul de ceai doreste sa opreasca oxidarea, metoda de a realiza acest lucru este aceea de a incalzi frunzele. Acest proces de incalzire, cunoscut sub numele de “fixare”, denatureaza enzimele responsabile pentru reactia de oxidare. Oxidarea este mai departe incetinita prin uscarea frunzelor. Ea nu se opreste niciodata complet, ci pur si simplu incetineste foarte mult.
 

“Fixarea”

Fixarea este un proces in fabricarea ceaiului, folosit pentru a opri oxidarea odata ce a inceput sau pentru a o preveni in totalitate. Fixarea consta in denaturarea celor doua enzime responsabile cu procesul de oxidare: polifenoloxidaza si peroxidaza. Fixarea este, de asemenea, denumita in mod “popular” ca “de-enzimare”, “denaturare” sau “ucide-verde”. Termenul “ucide-verde” este derivat din termenul chinezesc 杀青 (shaqing), care in traducere inseamna: “uciderea verdelui”. In industria productiei de ceai, frunzele trebuie sa fie incalzite la aproximativ 150 de grade Celsius, pentru a opri oxidarea. Procedeul necesita un control precis al temperaturii si a duratei de incalzire, fiecare parametru trebuie sa fie ajustat in functie de marimea si grosimea frunzelor si cantitatea in curs de procesare.

Metode de “fixare” comune:

“Prajirea in tigaie”: caz in care frunzele de ceai sunt “prajite” intr-o “tigaie” mare de metal sau “wok”, care este incalzit cu gaz sau lemne de foc.
Jetul de abur: caz in care aburul este fortat prin masa de frunze de ceai.
Tamburul: caz in care un tambur incalzit este utilizat pentru a incalzi frunzele.
Coacerea: caz in care o masinarie de tip cuptor este folosita pentru a incalzi frunzele.
Metode mai putin comune de “fixare”:
Uscarea la soare: in aceasta situatie caldura soarelui denatureaza enzimele din frunze prin deshidratare.
Cuptorul cu microunde: undele electromagnetice sunt utilizate pentru a incalzi rapid frunzele, metoda intalnita mai mult in aplicatii comerciale.
Scufundarea in apa clocotita: frunzele de ceai sunt literalmente scufundate in apa clocotita.
Atunci cand oxidarea este impiedicata in totalitate, frunzele de ceai isi vor pastra caracteristicile lor vegetale si in ce priveste culoarea in ceasca de ceai, deoarece catehinele vor fi lasate in mare parte intacte. Gandeste-te la un mar, odata ce aceasta este spintecat, culoarea sa se transforma rapid in maro; dar, cu toate acestea, merele din placinta cu mere nu sunt maro, deoarece caldura folosita pentru a coace placinta a denaturat continutul enzimatic: polifenoloxidaza si peroxidaza din mar, si a prevenit rumenirea (acelasi lucru este valabil pentru cartofi, avocado, banane, etc).
Atunci cand se produce un ceai semi-oxidat, unele catehine vor fi convertite in teaflavine si tearubigina, rezultand o usoara rumenire in frunze si o infuzie in final de culoare galbuie. Lipidele, aminoacizii si carotenoizii vor fi inceput, de asemenea, a se descompune in compusi specifici, care confera ceaiului gustul si aroma lui deosebite.
Atunci cand oxidarea este lasata sa isi urmeze cursul pana la capat, frunzele vor fi suferit o transformare completa si prezinta caracteristici legate de aroma si gust complet de nerecunoscut spre deosebire de un ceai care a fost scutit de procesul de oxidare. 
Teaflavinele si tearubigina vor fi in cantitati mai mari de data aceasta, rezultand un ceai cu un gust intens, si avand o culoare rosiatica in ceasca, dupa infuzare. 
In acest caz specific, frunzele sunt adesea uscate, doar pentru a opri orice reactii care inca mai pot aparea si pentru a aduce ceaiul la un nivel de umiditate stabila pentru depozitare. 
Aceasta reprezinta intr-un fel “zona gri” in procesul de prelucrare a ceaiului, deoarece uscarea poate fi considerata ea insasi o forma de fixare. Caldura este utilizata ca oxidarea sa fie oprita. Acesta este un exemplu foarte bun in ce priveste motivul pentru care este uneori important sa vedem procesul de prelucrare a ceaiului mai mult ca pe un continuum, mai degraba decat ca un set de pasi distincti.
 
Surse:

1. Harney, Michael. 2008. Harney & Sons Ghidul ceaiului. New York: Penguin Press.

2. Basu, R. P. si M. R. Ullah. 1978 "Note privind fermentarea ceaiului." Two and a Bud 25 (1): 7-11.

 

Clasificarea ceaiurilor in functie de modul de procesare

O diagrama de prelucrare a ceaiului se refera la o diagrama care arata etapele diferite de prelucrare prin care frunzele de ceai trec, imediat dupa ce au fost culese si inainte de a ajunge in ceasca ta. Diagramele de prelucrare a ceaiului au fost elemente esentiale in instrumentarul educatorilor de ceai de-a lungul vremii. Cu toate acestea, aproape orice diagrama de procesare care exista la ora actuala, exclude multe tipuri de ceai, si uneori chiar categorii intregi de ceai.
 
Intr-o singura propozitie simpla, ceaiul verde este un tip de ceai realizat din frunze care au fost mai intai ofilite, apoi “fixate” si in final uscate. Nu exista nici o controversa privind faptul ca frunzele destinate sa fie ceai verde sunt incalzite (printr-o etapa de prelucrare numita “fixare”) si, prin urmare, nu li se permite sa oxideze. Aceasta prevenire a oxidarii defineste ceaiul verde. Cu toate acestea, masura in care se realizeaza ofilirea, care are loc inainte ca frunzele sa fie “fixate” a produs o multime de confuzii in lumea ceaiului.
Este important de mentionat faptul ca, indiferent de stilul de ceai verde care va fi produs, frunzele sunt lasate sa se ofileasca intr-o anumita masura si sunt flasci odata ce acestea ajung la “tigaie” sau masinaria de tratare cu abur. Depinde insa de fiecare producator in parte cum trateaza aceasta etapa de ofilire a frunzelor de ceai proaspat culese.
 
Ceaiurile negre pe de alta parte, sunt adesea descrise ca fiind ceaiuri complet oxidate. Pentru a fi mai precisi, sa spunem ca de fapt, frunzele in cazul ceaiului negru sunt in cea mai mare parte oxidate, deoarece ne este chimic practic imposibil sa oxidam complet frunzele de ceai, fara ca mai intai sa le macinam pentru a obtine o pulbere fina din ele. Procedeul de baza pentru prepararea de ceai negru din frunze de ceai proaspete este: ofilire, laminare, oxidare si uscare. Scopul productiei de ceai negru este de a induce si controla oxidarea pana cand frunzele de ceai ating un nivel prestabilit de oxidare.
Nu exista multa confuzie in legatura cu acest tip de ceai; productia de ceai negru este destul de simpla, deoarece el este cel mai produs tip de ceai din lume. Este important totusi sa se constate ca ceea ce cea mai mare parte a lumii din afara Asiei de Est numeste ceai negru, chinezilor (si majoritatii tarilor din Asia) le este cunoscut drept ceai rosu (红茶, hong cha). 
A numi asadar acest tip de ceai Ceai Negru poate genera confuzii, deoarece chinezii au deja o categorie de ceai numit Cha Hei (黑茶), ceea ce se traduce ca ceai negru / intunecat. A numi acest tip de ceai Ceai Rosu poate genera de asemenea confuzii, deoarece cea mai mare parte a lumii occidentale foloseste Ceaiul Rosu ca denumire echivalenta pentru Rooibos-ul din Africa, care nu este deloc ceai, ci mai degraba un tisane din frunze care provin de la planta Aspalathus linearis. Asta e distractiv, nu?
Unele controverse pot sa apara si atunci cand ceaiuri care nu sunt aproape de a fi pe deplin oxidate sunt comercializate ca ceai negru. Exista doua scoli de gandire atunci cand vorbim despre aceste "ceaiuri negre," semi-oxidate. Prima ar fi ca in cazul in care ceaiul a fost produs fara nici un fel de procesare Ya Qing, atunci acesta nu poate fi, eventual, considerat un Wulong (Oolong), iar ceaiul este oxidat cu mult mai mult decat un Wulong traditional, deci concluzia este ca el trebuie sa fie un ceai negru! Cea de a doua scoala de gandire ar spune ca intentia producatorului a fost de a crea un ceai negru, iar productia se aseamana cu tehnicile de productie de ceai negru, deci trebuie sa fie un ceai negru! Nu exista intr-adevar un raspuns gresit sau corect aici.

Ce este de fapt ceaiul negru?

Ceaiul negru provine din acelasi arbust numit Camellia Sinensis, din care este produs si Ceaiul Verde. Aroma, gustul si culoarea de ceai negru depind de factori specifici, cum ar fi specia de planta (Camellia); tara, regiunea si gradina in care aceasta a fost crescuta; anul si sezonul de recoltare; metoda de fabricatie; si clasificarea. In ziua de astazi, ceaiul negru este cultivat in principal in China, India, Sri Lanka, si Kenya.
Pentru fabricarea de ceai negru, frunzele sunt culese si deshidratate pentru a reduce umezeala. Apoi, frunzele pot fi lasate intregi si laminate, cunoscut sub numele de proces ortodox, sau ele pot fi supuse unui proces de taiere-rupere - ondulare (CTC). In final, frunzele sunt oxidate si uscate. (Procesul de oxidare este uneori denumit fermentatie, dar acest lucru este un termen impropriu.) Frunzele de ceai negru sunt oxidate mai mult fata de ceaiurile oolong, alb, verde si, in general, au un gust si o aroma mai puternice.
In China, acest ceai este cunoscut sub numele de "ceai rosu" (qi hong cha sau hong), referindu-se la culoarea infuziei rezultate, in timp ce "ceaiul negru" se refera la ceaiul pu-erh.

Tipuri de ceai negru

Unele dintre cele mai importante tipuri de ceai negru includ:
Ceaiul Assam: Cultivat in nord-estul Indiei, acest tip de ceai negru este intunecat si este folosit in multe amestecuri de ceai, cum ar fi chai masala, mic dejun englezesc si mic dejun irlandez. Este gustos consumat impreuna cu lapte si zahar.
Ceai negru Ceylon: Crescut in muntii din Sri Lanka, acest ceai este plin de viata si luminos, cu note de citrice.
Ceaiul Darjeeling: Crescut intr-un numar mic de state apartinand lantului Himalaya din India, acest ceai premiat este delicat, floral si fructat. Este cunoscut sub numele de "Champagne a ceaiurilor." Cel mai indicat este sa fie servit fara lapte sau zahar.
Ceaiul Keemun: Cultivat in provincia Anhui din estul Chinei, acest ceai este fructat.
Ceaiul Nalgiri: Cultivat in sudul Indiei, acest ceai este parfumat, contine tanini in cantitati reduse si este astringent. Este gustos consumat rece.
Ceaiul Souchong: Crescut in provincia Fujian din sud-estul Chinei, acest ceai este robust si pentru afumarea lui se utilizeaza lemnul de pin sau molid.
Yunnan: Cultivat in sud-vestul Chinei, acest ceai este bogat si dulce, avand note de ciocolata.

Clase de ceai negru

Ceaiul negru se mai claseaza si in functie de marimea frunzei. Marimea frunzelor poate afecta durata de infuzare a ceaiului si gradul in care este obtinuta aroma: mai nuantata sau mai intepatoare. Unul nu este neaparat mai bun decat celalalt; de exemplu, bucatelele de frunze dintr-un ceai de inalta calitate pot avea un gust mai bun decat frunzele rupte dintr-un ceai de calitate inferioara.
Frunze integrale: frunzele de ceai intregi necesita o mai mare abilitate de a le selecta si de a le procesa din partea producatorului si reprezinta doar aproximativ 5 pana la 10 la suta din toate ceaiurile produse. Acestea sunt vandute ca atare (frunze vrac) sau, uneori sunt incorporate in pliculete de ceai.
Frunza rupta: Acestea sunt vandute ca atare sau utilizate in pliculete de ceai.
Piese mici de frunze: din prelucrarea resturilor de ceaiuri de gradatie mai mare, aceste piese de frunze mici sunt folosite in pliculetele de ceai.
Praf: La fel ca piesele mici de frunze, aceste particule de frunze ramase sunt utilizate in pliculetele de ceai. Ele au cel mai mic timp de infuzare si aroma putin nuantata.

Istoria Ceaiului Negru

Ceaiul negru are o istorie comuna cu evolutia mondiala. Ceaiul nu exista intr-o doara, ci are parte de o poveste interminabila. Anul 1610 a constituit inceputul acestei povesti, si nu pentru asiatici, ci pentru cei de pe continentul European, acesta fiind anul in care ceaiul a patruns si in Europa. Marinarii olandezi au adus primul ceai din China in Europa in acest an. Englezii au fost multa vreme considerati drept "inventatorii ceaiului", insa acest titlu le-a fost atribuit pentru mult timp in mod eronat.
 
Prima nava in Europa
In anul 1610 o nava olandeza-Est-indiana introduce primul ceai pe teritoriul Europei - in acest caz, era vorba despre "ceaiul verde". Prima tara europeana care a beneficiat de acest export de ceai a fost asadar Olanda. Ceaiul transportat astfel provenea din Japonia si China, regiuni ale globului in care ceaiul atinsese deja un anumit nivel de recunoastere.
 
Cativa ani mai tarziu - in anul 1637 – astfel de transporturi se efectuau din ce in ce mai des din aceste doua tari catre Olanda, aproape fiecare nava olandeza transporta popularul de pe acum "ceai verde" catre aceasta tara europeana. Iata ca nu britanicii au fost cei care au introdus in Europa euforia ceaiului, ci mai degraba olandezii, care au livrat in anul 1644, primele 100 de livre de ceai in Anglia. Abia in anul 1669 colonia britanica India de Est a castigat monopolul comertului de ceai.
In timp, datorita faptului ca un astfel de transport dura extrem de mult timp sa ajunga la destinatie, cererea de ceai verde s-a diminuat, si a inceput sa ia amploare exportul si comercializarea ceaiurilor cu termen de valabilitate mai indelungat (spre exemplu ceaiul negru), prin prisma procedeelor de productie care implica oxidarea partiala sau totala, ori fermentarea frunzelor de ceai.

Cinci modalitati ideale de a depozita ceaiul negru (in cazul in care nu dispui de mijloacele de depozitare prezentate aici)

1. Depoziteaza-le la temperatura scazuta

Modalitatile ideale de stocare a alimentelor in frigider pentru a le mentine in stare proaspata pot fi aplicate si in cazul stocarii ceaiului. Cand faci acest lucru, ar fi bine sa le impachetezi in ambalaj sigilat mai intai, pentru a evita ca mirosul si umezeala din frigider sa deterioreze culoarea si gustul ceaiului tau. 
In acelasi timp, un alt lucru pe care trebuie sa il ai in minte este faptul ca o perioada indelungata de pastrare in frigider poate deteriora chiar si ceaiul de calitate, cu toate ca rata de deteriorare este una lenta. Deci, indicatia este de a il consuma cat se poate de repede. In general, ceaiul negru poate fi depozitat bine in conditii uscate, la o temperatura de pana in 5 grade Celsius timp de mai bine de 1 an.

2. Depoziteaza-le in cutii metalice

O modalitate convenabila de a stoca frunze de ceai negru uscate este de a le pune intr-un recipient metalic cu inchidere etans. Inainte de a face acest lucru, este necesar sa examinezi cu atentie recipientul ales, pentru a te asigura ca nu exista fante de scurgere. Aceasta modalitate de stocare este una la indemana si low-cost, insa nu reprezinta o solutie viabila de depozitare pe termen lung. 
 

3. Depoziteaza-le in vid

Un recipient cu vid este un recipient care este folosit de obicei pentru a pastra bauturi calde la cald sau bauturile reci la rece. 
 

4. Metoda de depozitare alaturi de bucati de carbune din lemn

Carbunele din lemn poseda caracteristica de absorbtie a umezelii astfel incat unii oameni profita de acest avantaj al sau pentru a stoca ceaiul negru in conditii optime. Carbunele uscat este necesar sa fie infasurat intr-o bucata de panza curata si apoi se insereaza intr-un recipient de ceai, cum ar fi un borcan de lut cu capac. Totusi, odata introdus in recipientul cu ceai, nu vrem sa uitam de el, ci il schimbam in mod regulat cu un alt carbune uscat, astfel incat sa mentinem interiorul cat mai uscat posibil.

5. Pastreaza-l in borcane de ceramica inchise ermetic (vase de lut)

Exista si un alt mod de a stoca ceaiul negru si de care ai putea fi interesat/a. In primul rand, pregateste un vas mic uscat, curat, de lut, si adauga o punga mica de pulbere de var in interior. In al doilea rand, pune pliculetele de ceai peste sau in jurul saculetului cu pulbere de var (care va absorbi vaporii de apa in exces), unul cate unul, pana nu mai incap. In al treilea rand, acopera vasul de lut cu un sac de bumbac, cat mai strans posibil. Pentru a mentine  interiorul cat mai uscat, este necesar ca saculetul cu pulbere de var sa fie schimbat la fiecare una sau doua luni. Dupa un timp relativ lung, ceaiurile depozitate in acest mod pot avea fara probleme un gust deosebit si nu dezvolta fungi sau mucegai.

Moduri sau momente nesanatoase de a bea ceai negru, care trebuie sa fie evitate 

Originar din China, si cunoscut drept bautura medicinala, avand o istorie lunga, ceaiul prezinta o varietate de beneficii pozitive pentru sanatate. Dar, consumul deficitar de ceai, irational, poate cauza un anumit grad de disconfort fizic.
Sfaturi pentru persoanele cu diferite conditii fizice
Ritualul de a infuza si a consuma ceaiul a fost practicat de mii de ani, cu un motiv bun. O ceasca reconfortanta poate oferi un start bun din punct energetic in ziua respectiva, sau poate calma agitatia de peste zi. Dar pentru unii oameni, care au unele probleme speciale de sanatate, ceaiurile sunt potential periculoase si este necesar sa fie evitate.
Pacientii cu neurastenie
Ceaiul puternic nu este potrivit pentru persoanele care sufera de neurastenie, mai ales in partea a doua a zilei, dupa-amiaza si seara. Din cauza cofeinei (teinei) prezente in frunzele de ceai, somnul de noapte poate fi grav afectat. Cel mai indicat este sa consumi ceai de flori dimineata, ceai verde dupa-amiaza si sa bei ceai decafeinizat seara.
Sarcina si alaptare
Acorda atentie ceaiurilor pe care le selectezi in timpul alaptarii. Cofeina transmisa prin laptele matern poate excita excesiv copilul, iar acesta va adormi foarte greu din acest motiv.
Pacientii cu ulcer gastric
Cei care sufera de ulcer gastric trebuie sa evite consumul oricarui ceai care contine cafeina, deoarece stimuleaza secretia de acid gastric. Acidul gastric in exces este adesea cauza ulcerului si poate acutiza problema sau poate chiar intarzia sau impiedica vindecarea ulcerului gastric existent.
Ebrietatea si consumul de ceai
Ceaiul puternic poate excita excesiv corpul uman si poate afecta grav cardiovascular, precum si sistemul nervos. Pentru cei care sunt in stare de ebrietate, consumul de ceai excesiv de puternic poate induce batai necontrolate ale inimii si poate influenta tensiunea arteriala. De asemenea, ceaiul poate afecta functia renala si poate creste presiunea la nivelul rinichilor.
Varsta si consumul de ceai
Ceaiul brut este nefavorabil pentru persoanele in varsta. Datorita metodei sale de prelucrare specifica, majoritatea compusilor inclusi in frunzele de ceai proaspete nu au fost eliminate si acest lucru confera o aroma puternica, astfel incat poate provoca disconfort abdominal pentru persoanele in varsta.

Cele mai faimoase teritorii producatoare de ceai negru in China

In cazul in care doresti sa obtii cunostinte complete despre ceaiul negru chinezesc, trebuie sa cunosti zonele sale de productie de la bun inceput. Iata in cele ce urmeaza o scurta prezentare a celor 14 zone de productie in China.
Provincia Fujian
Lapsang Souchong - ceai negru (Zheng Shan Xiao Zhong), originar din Mu Tong Guan Village, Wuyishan City, provincia Fujian, este primul ceai negru din istorie.
Provincia Anhui
Birthed in districtul Qimen, provincia Anhui, produce ceaiul negru Keemun. Si datorita calitatii extraordinare si a parfumului sau, ceaiul negru Keemun si-a castigat renumele ca fiind "unul dintre cele mai aromate trei ceaiuri din lume".
Provincia Yunnan
Dian Hong (Yunnan ceai negru), sunt specii de plante cu frunze mari.
Provincia Sichuan
Chuan Hong (Sichuan ceai negru), este cultivat in districtul Junlian si districtul Gaoxian in orasul Yibin, Sichuan.
Provincia Guangdong
Yingde Hong (Guangdong ceai negru) este produs in orasul Yingde, provincia Guangdong. Este una dintre specialitatile Yingde.
Provincia Hunan
Hu Hong Gongfu (Hunan ceai negru); pe scara larga plantate in mai multe districte din provincia Hunan, iar printre acestea, cel mai faimos este Hu Hong Gongfu, produs in districtul Anhua, orasul Yiyang, provincia Hunan.
Provincia Hubei
Yi Hong Gongfu (Hubei ceai negru) este produs in principal in orasul Yichang si orasul Enshi din provincia Hubei, China.
Provincia Jiangxi
● Ning Hong Gongfu este produs in districtul Xiushui, provincia Jiangxi.
● Fu Hong Gongfu este produs in Jingde, provincia Jiangxi. 
● Quanganglongzhua (泉港 龙爪), ceai negru este un ceai negru de la Tonggu, Yichun, Jiangxi.
Provincia Zhejiang
● Yue Hong Gongfu, produs in principal in provincia Zhejiang.
● Jiu Qu Hong Mei (九曲 红梅).
Provincia Taiwan
Ri Yue Tan ceai negru este un ceai negru Assam de soi cultivat in Nantou, Taiwan.
 
Provincia Guangxi
Ceai Gui Hong Gongfu produs in Baise City din provincia Guangxi.
 
Provincia Jiangsu
Su Hong Gongfu numit astfel Yixing ceai negru, deoarece este produs in Yixing, provincia Jiangsu. Si a castigat medalia de aur in Panama-Pacific Expozitia Internationala din anul 1915.
 
Provincia Guizhou
Qian Hong (Guizhou ceai negru) WIS produs in principal in fermele de ceai profesionale medii si mari in Yangai, Guang Shun din Guizhou.
Provincia Hainan
Hai Nan Hong este un ceai negru tropical din orasul Wuzhishan, provincia Hainan.
 
Cu toate ca multe locuri din China sunt producatoare de ceaiuri negre, cele mai renumite si cele mai mari zone de productie sunt Fujian, Anhui si Yunnan.